Am gasit acest, sa zic comunicat, acum pe grupul anului meu si consider util a-l cunoaste toti cei care in inaltele scoli ce le urmeaza suporta batai de joc si incalcari de drepturi!
COLEGILOR MEI STUDENŢI
I. Îmi doresc un alt decan pentru această facultate, şi anume dl. profesor Radu
Catană. Nu voi motiva propunerea Catană cu argumente care l-ar descalifica pe
actualul decan, ci cu argumente pozitive. Aş începe cu existenţa unei comunicări
efective între mine si domnia sa: mi-a lămurit toate aspectele de drept pe care nu
le înţelesesem, fără a cataloga în vreun fel întrebarea pe care i-am adresat-o.
1[M-am săturat de intelectuali fără autoritate care îmi spun că întrebările mele nu merită răspunsul
lor preţios. Nu au în vedere faptul că între gradul lor de competenţă şi numărul nelămuririlor unui
student exista o relaţie invers proporţională. Când competenţa scade, gradul de nelămurire al
studentului creşte. Matematică. Mulţumesc pe această cale profesorului Chirica, care mi-a respins în
mod graţios o întrebare legitimă, şi ale cărui frustrări profesionale refuz să mi le însuşesc.]
Apoi, pe lângă experienţa sa internaţională, a fost şi rămâne singurul cadru didactic
care a împărtăşit
2 [2(fără să critice pe nimeni).]
cu noi, cu studenţii, parte din viziunea dumnealui asupra
modului în care poate fi administrată o instituţie de învaţământ – vorbesc despre
filmările, fotografiile şi ideile pe care ni le-a prezentat la revenirea din Statele Unite
ale Americii.
II. Acum mă adresez colegilor mei care întâmpină dificultăţi în a promova un anumit
examen. Şi eu sunt în această situaţie. Există multe mituri în ceea ce priveşte
constituirea comisiei de evaluare. Pentru mine, ca student, exista un regulament şi
un articol 70, care îmi conferă acest drept. Se impun însă nişte precizări:
i. art. 70 este un remediu atât pentru student, cât şi pentru instituţia de
învăţământ. De ce? Studentul care are dubii cu privire la evaluator va schimba
evaluatorul; prin schimbarea evaluatorului, facultatea îşi menţine prestigiul,
indiferent de rezultatul ulterior obţinut de student.
ii. Faptul că tu, studentul, trebuie să faci o cerere în acest sens este un lucru
normal. Îţi faci cunoscute intenţiile. Cererea de constituire a unei comisii nu
poate fi însă respinsă! Nici decanul, nici consiliul profesoral, nici titularul de
curs, nici şeful de catedră, nici măcar rectorul nu îţi poate respinge cererea.
Ceri comisie, primeşti comisie. Singura rigoare este aceea de a depune cererea
cu minim 48h înainte de examen. Gata şi cu mitul respingerii cererii.
iii. Componenţa comisiei de evaluare: 3 cadre universitare de specialitate.
Profesorii nu trebuie sa fie din UBB, deoarece, domnule profesor Dan Chirica,
aşa cum aţi menţionat la curs, dvs. nu aveţi ultimul cuvânt în materie pe care o
predaţi. Aşa cum dl. Prof. Romeo Popescu de la Bucureşti nu este iubitul dvs.
Planiol, nici dvs. nu sunteţi Primul Jurist al Ţării, deoarece dl. Valeriu Stoica v-a
luat-o înainte. Şi asta tot dvs. aţi spus.
iv. Titularul de curs nu are voie să facă parte din comisie, şi nici să realizeze vreo
imixtiune în atribuţiile acestei comisii. Cei care încă mai consideraţi că o
asemenea comisie este de fapt un batalion chemat să ne execute, vă rog să vă
revizuiţi abordarea: dacă facultatea asta m-a învăţat ceva, m-a învăţat să nu
bag capul în pământ atunci când mi se face o nedreptate. Regulamentul îmi conferă un drept, iar un drept nu este efectiv decât dacă pot să mă bucur de el
în mod neîngradit, complet şi efectiv. Astfel, dacă acea comisie este,
întradevăr, un batalion, există şi instanţe de judecată. Exisă presă. Autorităţi.
Nu-i problemă. Tot ce trebuie este un strop de voinţă şi implicare, deoarece
initiativă există.
v. Dacă, să spunem, şeful de catedră nu aprobă comisia, ori dacă din orice motive
neimputabile mie, ca student, comisia nu este constituită, sunt convins că se
poate angaja o răspundere a instituţiei, începand de la bătrânul 998 Cod Civil şi
continuând cu alte instituţii. Şi vor răspunde aceia care astăzi îşi dau
importanţă folosind funcţia şi nu competenţa, aceia care mă tratează cu
aroganţă deşi lucrează pentru mine şi sunt plătiţi din banii mei. Eu sunt pregătit
să lupt pentru nişte principii sănătoase, şi în această luptă voi investi timp,
cunoştinţe, perseverenţă şi chiar bani.
vi. Gândiţi-vă că noi avem toată viaţa înainte, că suntem tineri, că trebuie să
plecăm la drum însoţiţi de nişte principii sănătoase. Noi nu avem prea multe de
pierdut. În schimb, persoanele vizate riscă o carieră, o reputaţie, un orgoliu
profesional, nişte beneficii patrimoniale consistente(suportate tin taxele
noastre), riscă o imagine; riscă să puna UBB-ul în imposibilitate să ne mai mulgă
de bani ca să ne înveţe teorii de acum 154 de ani ori din alte ţări; riscă să nu
mai primească bani de la Ministere, deoarece noua lege a educaţiei, cu toate
neajunsurile sale, impune nişte criterii precum inovaţia; de asemenea, mai
exista un principiu în materie de educaţie, şi anume Principiul adaptării
educaţiei la cerinţele pieţei muncii. Tot asfel, mai exista un cod de etica al
cadrelor didactice din UBB, care prevede că materia predată trebuie să fie
caracterizată prin actualitate.
III. Un sistem de învăţământ modern şi eficient oferă studenţilor cel puţin două cadre
didactice la fiecare disciplină. Babeşul are bani să faca treaba asta. Consider că ar fi
un lucru bun, deoarece permite o selecţie naturală a cadrelor didactice. Şi mai cred
că în anumite decizii, cum ar fi cele ce privesc conducerea sau reprezentarea
facultăţii, studenţii trebuie să aibă un vot cel puţin egal cu cel al consiliului
profesoral. Aşa mi se pare firesc, din moment ce deciziile unor persoane din
conducere fie mă privesc în mod direct, fie privesc în buzunarul meu. Cred că
modificarea în acest sens a faimoasei Carte Universitare ar fi binevenită.
IV. Europa nu înseamnă să aşteptăm să ne rezolve alţii problemele, ci reprezintă o
pârghie şi o garanţie a succesului celor care îndrăznesc să rupă tăcerea
